MUTU, NE-AI FĂCUT DE RÎS!

Ca român care trăieşte în Italia, în cazul meu la Milano, îmi dau seama de reacţia italienilor la adresa compatrioţilor mei seara, cînd ajung acasă. Dau să întru în scara blocului unde locuiesc şi trebuie să îmi salut vecinii, cei mai mulţi fiind pensionari. Dacă băbuţele îmi zîmbesc, înseamnă că e totul în regulă. Dacă îmi răspund forţat la salut, aruncîndu-mi o privire acidă, e clar, iar au dat la televizor vreo ştire naşpa despre vreun român care a făcut vreo spargere sau a omorît pe cineva. Acesta este, de fapt, barometrul meu. Bag cheile în broască, însă... se deschide larg uşa apartamentului de alături. E vecinul meu, Michele. „E totul în regulă?“, îl întreb. „Da, dar e tare frig afară!“. Michele e un om extraordinar, care a ştiut de la început să facă diferenţa între un român care a venit în ţara lui Dante să muncească cinstit şi un altul sosit doar să fure, de exemplu. Dar nu sunt mulţi ca el... Intru în casă, dau drumul la televizor şi crainica anunţă o ştire care mă lasă mut: „Adrian Mutu, fotbalistul român al Fiorentinei, a fost depistat pozitiv la controlul antidoping după partida disputată pe 10 ianuarie, cu Bari!“
Rămîn şocat! Însă am realizat pe moment de ce vecina mea de la cinci mă privea ciudat! Un alt român din Peninsulă, poate cel mai cunoscut, ne-a făcut de rîs. Mamma mia.... Tocmai tu, Mutule? Nu era de ajuns că te-au prins în flangrant cînd jucai la Chelsea? De ce ai făcut-o şi a doua oară? Schimb canalul la tv. La o emisiune de comentarii sportive un chelios mănîncă jar: „Aşa se explică randamentul bun al lui Mutu în acest început de an! S-a ales praful de cariera ta, lustruieste-ţi bocancii, pune-i în vitrină şi apoi cheltuie liniştit banii pe care i-ai făcut!“ Nu îmi place ce spune şi îi trag o înjurătură printre dinţi. Schimb canalul. „Mutu a consumat o subsţantă interzisă care reduce pofta de mîncare“ aud în dufuzoarele televizorului Aoleu, o fi trecut la dietă, băiatu!...Apăs iar pe telecomanda şi aflu că Mutu riscă pînă la patru ani de suspendare. Mutule, acum eşti deja recidivist, dacă îţi dau patru ani pui punct punct carierei. Deja Răzvan Lucescu nu te vrea la Naţională, doar tu ştii cum ai chefuit prin baruri după ruşinea cu Serbia , mai dai şi de beleaua asta.... Fug în sufragerie şi dau drumul la computer. Intru pe un site de sport românesc şi aflu mai multe amănunte, cu opinii pro şi contra ale oamenilor de fotbal. E de-al nostru, trebuie să-l apere cineva, nu? Aşa că tastez ziarele de sport italiene. Jale mare, toţi dau de pămînt cu Mutu, ca, de altfel, toată presa internaţională. Sporadic, mai găsesc pe cîte un site ceva de genul: „Se aşteaptă proba B ca se ştie cu adevarăt dacă Mutu e vinovat!“
Ca român în Italia, imaginaţi-vă ce prost mă simt! Iar mă vor lua mîine peste picior colegii mei de muncă... Sincer, de la Mutu nu mă aşteptam la aşa ceva. Să greşeşti e omeneşte, însă să cazi în păcat a doua oară... Nu îmi ajungeau românii care fură şi violează, pe care îi văd în fiecare seară la televizor?! Nu e de glumă, fraţilor, nu e jurnal de ştiri la tv care să nu se deschidă cu ai noştri şi ale lor nemernicii. Dacă, dintr-o săptămînă, e vreo zi în care să nu văd români pe sticla televizorului, e mare minune... Şi, atunci, mă întreb: „De ce tocmai tu, Mutule, ne-ai făcut de rîs?“ Nu te doare că, astfel, ai pus punct carierei? Nu ştiu dacă mai eşti în stare de vreun răspuns...
Pe mine mă doare, ştiu că trei zile iar mă privesc răutăcios vecinii mei italieni. După aia le trece supărarea, asta în caz că nu mai apare o altă ştire naşpa la televizor. Gata, îmi ajunge, salvez fişierul, închid computerul şi mă bag în pat. Ca să uit, măcar pînă mîine dimineaţă, de Mutu şi de substanţa interzisă (sibutramina se cheamă) care îl scoate definitiv din lumea fotbalului.